România - în Europa. Românii - în… Bangladesh
Tot ceea ce se petrece în tabloul vieţii din România, fie ea publică, fie de grup sau privată, conţine elemente de atitudine care ar trebui, în fiecare clipă, amendate cumva. Orice lege, orice normă nouă, orice element care ar urma, prin aplicare, să concureze la stabilirea stării de normalitate (şi, atenţie, aici nici nu mai vorbesc despre scandalurile mizerabile din politică!) este primit într-o batjocură care nu are unitate de măsură. Recent, ne-am bucurat de aplicarea normelor referitoare la Legea Fumatului în spaţiile publice, din 2009, cu restricţii concrete pentru holuri, coridoare, culoare, spaţii comune de trecere, unde, clar, legea impune interzicerea fumatului! Centrele comerciale din Timişoara au anunţat chiriaşii cafenelelor de pe holuri în legătură cu amenzile care se vor aplica.
Bucurie mare: se respectă legea! Aiurea, după nici 24 de ore, se fumează din nou, sunt ridiculizaţi cei care cer respectarea legii, iar inspectorii Sanepidului sau ai OPC, puşi în funcţii după criterii politice, ţin de scaunele lor meschine şi uşor de „rupt”, încălcând legea. Ieri, duminică liniştită în Timişoara, cu trafic calm, am putut vedea mai uşor circulaţia „cuminte” a oraşului, de altfel, plin de gropile iscate după plecarea zăpezii, şi am văzut: şoferii aruncă în ciudă ţigările pe geam, iar roşul este pentru ei o culoare neimportantă, atunci când o văd pe semafor! Românii gândesc: regulile sunt făcute pentru a fi încălcate. Poate, în Bangladesh, unde dacă mai trece cineva pe roşu, mai moare cineva (îmi cer scuze pentru cinism!), nu se face atâta zarvă. La noi, în Europa, după care am tânjit ca nişte copii flămânzi după o gură de mâncare, există legi, reguli şi norme. Felul în care noi, românii, tratăm legile ne umple de jenă, de ruşine, cum ar spune bunicii noştri. Timişoara este în Europa, dar ce se petrece cu noi, cu timişorenii? Este normal să ne dedublăm atât de mult? În Austria, admirăm curăţenia, iar acasă, aici, ignorăm totul, ba, în plus, contribuim la amplificarea disconfortului vieţii de zi cu zi. În Bangladesh, străzile sunt toalete publice. Spre asta tindem? Fum, mizerie pe jos, şofat împotriva legilor. Ce să mai vorbim despre criza financiară, economică, când totul este împotriva celor mai simple reguli?
Celelate titluri
|
